Am avut o revelație

Ce-ar fi dacă, la metrou, lumea ar sta pe partea dreaptă a scărilor rulante? Of, și n-ar mai trebui să-ți fie jenă să strigi în gura mare „PARDON, VREAU SĂ TREC!”. Și oamenii te-ar lăsa să ieși din metrou și nu te-ar mai înjura dacă îți ia mai mult de o nanosecundă să faci lucrul ăsta.

Ce-ar fi dacă, atunci când vezi un țigan (este termenul corect, nu mi-am propus să arunc cu jigniri), n-ai mai duce din reflex mâna la buzunar și nu ți-ai mai verifica geanta sau rucsacul imediat după ce a trecut pe lângă tine? Poate n-ai mai crede despre țigani că sunt niște ninja care pot să-ți fure lucrurile de valoare cu puterea minții.

Ce-ar fi dacă, când ești într-un restaurant și chelnerul este prea amabil cu tine, n-ai mai crede că e fals și că vrea să te fraierească la nota de plată? Și, la final, n-ai mai începe să calculezi, să vezi dacă totalul este cel corect.

Ce-ar fi dacă, pe stradă, muncitorii n-ar mai striga după fete tinere și frumoase (DA, DESPRE MINE ZIC AICI)? Și n-ai mai auzi, când treci pe lângă o clădire în construcție, câte un „domnișoara e singurică?”. Și ai putea să mergi fix pe partea de stradă unde este un grup mai mare de muncitori fără să-ți dai volumul în căști la maximum, cât să-ți bubuie urechile și creierul.

Ce-ar fi dacă…

„Alina, trezește-te, iar visezi cu ochii deschiși.”

Pe aceeași temă:

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.