Mâncarea copilăriei

Morning Glory a întrebat, românii au răspuns: care este mâncarea ce vă amintește cel mai mult de copilărie? Și au fost date tot felul de răspunsuri, de la papanași fierți până la ciorbe și supe, ba de fasole, ba de pui sau perișoare. Mâncăruri gătite de mame sau bunici, care te teleportează într-o nanosecundă înapoi în copilărie, într-o perioadă când singura ta grijă era să n-ai nicio grijă.

Continue Reading

Prosecco în sus, Prosecco în jos

Oriunde te uiți, acolo există și Prosecco. La restaurante, în baruri, la Mega Image. Chiar și la chioșcul din colț o să găsești Prosecco, lângă chipsuri și tampoane. În câțiva ani, o să fii nevoit să alegi între ayran și Prosecco la orice șaormerie. Și o să alegi Prosecco, pentru că merge de minune cu maioneză, sos de usturoi și ceapă. La o simplă căutare a cuvântului „Prosecco” pe Youtube, am dat peste câteva întrebări. Și, pentru că nu am răbdare și nici chef, dar mai ales răbdare, am preferat să ofer răspunsuri fără să mă uit la filmulețe. Rău n-are cum să iasă, să purcedem!

Continue Reading

Mare brânză. Cu roșii

Astăzi vom vorbi despre posibil cea mai bună „mâncare” din lume: roșiile cu brânză

La o simplă căutare pe Google, vei descoperi că ȘOC ȘI GROAZĂ, această combinație dumnezeiască îngrașă sau că ar trebui să te oprești din a o mai consuma sau că „puteți mânca fără grijă roșii cu brânză, cu condiția ca roșiile să ocupe 80% din farfuria voastră”. Așa-ziși nutriționiști, cu siguranță rude ale cercetătorilor britanici, care mai inventează un studiu absurd când se plictisesc din a se căuta de scame în buric, vin și ne spun nouă, urmașii lu’ Burebista, cum să ne mâncăm brânza noastră cea de toate zilele. ȘOMÂLDOCI ESCROCI, NICI LIFTUL NU URCĂ CU EI!

Continue Reading

Ultimul la Taco Bell stinge lumina

Da, eu, salut! Iată că planetele s-au aliniat și am ajuns în sfârșit la Taco Bell. După lupte seculare și câteva „eu nu stau la coada aia”, am reușit să degust din savoarea Mexicului din Băneasa.

Te așezi frumos la coadă (numai dacă se prezintă în condiții decente, da?), ajungi la casă, comanzi, apoi ți se dă un ceva care seamănă cu un disc de frisbee pe care e un număr. Bănuiesc că e numărul de ordine. Sau o bombă care urmează să se detoneze dacă nu tai firul roșu. Sau firul albastru. Sau firul negru. Aștepți să vibreze discul (asta dacă nu sari în aer), te duci să-ți iei mâncarea, cauți o masă și te înfrupți fără nicio jenă din delicatesele mexicane.

Noi (pentru că eram două persoane) ne-am luat un meniu crunchwrap supreme și un soft taco, ambele ușor picante. Ne-am gândit că mai vrem să ne păstrăm gurile, nu știi când ai nevoie de ele.

Nu-s fană nachos, nu-mi plac, nope. Și ce face țăranul de Chitila mutat în Bucureștii Noi (adică eu) când dă de Taco Bell? Își ia cartofi prăjiți ca-n Mexic, nu nachos. I regret nothing!

Cartofii – buni.
Taco – bun. Puiul mexican (pe care mai întâi l-am căutat pe Google pentru că nu știam ce-i ăla) s-a dus aproape de inimioară.
Crunchwrap – meh. Carne tocată de vită și smântână… hei, ardei umpluți!

Am fost, am mâncat, acum pot să trăiesc liniștită.

Continue Reading