Cea mai frumoasă relație

Nu-mi mai aduc aminte când și cum ne-am întâlnit, dacă ne-a făcut cunoștință vreun prieten, coleg sau poate chiar vreo rudă, dar cred că a fost dragoste la prima vedere. De fapt, sigur a fost ceva special între noi, având în vedere că încă suntem împreună după atâta amar de ani.

A fost lângă mine când eram în liceu și credeam că sunt o adolescentă rebelă a cărei singură problemă era că nu-i stătea bine bretonul. A fost lângă mine când mai aveam puțin și făceam o criză într-o cabină de probă pentru că nu-mi găseam o pereche de blugi mai de Doamne-ajută. Revin imediat, mă sună de la Urzica, își vor replica din ’56 înapoi.

Părinții mei au aflat de această relație și nu prea au avut ce să-mi reproșeze. Mi-au spus că pe vremea lor era altfel, că lucrurile s-au schimbat și că nu mai e ca atunci când erau ei tineri. Chiar dacă ar fi avut ceva de zis, tot aș fi mers mai departe.

Recunosc, nu mai e ca-n prima zi. Dar prin ce momente am trecut! M-a suportat când nu-mi ieșeau integralele și când am avut oreion, când am condus prima dată o mașină și când m-a prins ploaia fără umbrelă, când învățam pentru sesiune și când trimiteam CV-uri în prostie, când plângeam după vreun film în care moare DiCaprio sau după vreun băiat care nu e DiCaprio.

Și iată-ne în prezent, luna martie a anului 2018. Este lângă mine în timp ce scriu acest articol, mă liniștește și, totodată, mă inspiră. Uneori mă teleportează în altă lume și îmi dă emoții, alteori mă face să vărs lacrimi de fericire sau de tristețe. Și n-aș schimba absolut nimic la ea, MUZICA.

Pe aceeași temă:

Leave a Reply

Your email address will not be published.