Despre oameni și gândaci, dar mai mult despre gândaci

Katsaridafobie. Un cuvânt aproape imposibil de pronunțat din prima încercare, care face ca limba să ți se împleticească în gură și s-o iei de la capăt cu pronunția lui.

Să mai încercăm o dată. Katsaridafobie. Ka-tsar-i-da-fo-bi-e.

O să mă întrebați de ce îmi arde de lecții de dicție și dacă nu am altceva mai bun de făcut. Katsaridafobia este teama patologică de gândacii de bucătărie. Acei oaspeți neinvitați pe care oricine i-a avut, măcar o dată în viață, în bucătărie și peste care dai ori în miez de noapte când mergi liniștit să-ți speli un măr sau când te lovește o setea ca-n Sahara și te duci să-ți iei un pahar cu apă, ori la prima oră a dimineții când uiți motivul pentru care ai ajuns în bucătărie.

Ne e frică de albine și viespi, pentru că au în dotare un ac cu care ne pot înțepa. Nu ne plac țânțarii pentru că fac acel bâzâit enervant și, pe deasupra, te mai și ciupesc și îți provoacă umflături nu tocmai simpatice care te mănâncă. Însă, cu gândacii este o altă poveste. Nu ne este chiar frică de ei. Nu, nu, ce simțim pentru aceste vietăți mici și nechemate la nicio petrecere se numește scârbă.

Ne este scârbă de gândaci, nu frică. Pentru că gândacii nu ciupesc, nu mușcă, nu fac zgomot. Așadar, sunt complet inofensivi. Cred că dacă am fi într-o cameră cu un tigru și un gândac de bucătărie, am ignora cu totul felina, care ar putea să ne sfâșie înainte să clipim, și am fugi ca Usain Bolt până am ieși prin pereți, de teamă că gândacul ne poate ataca în orice moment.

Ne este scârbă de gândaci pentru că nu sunt frumoși, pentru că au o culoare neatrăgătoare și ne provoacă repulsie din punct de vedere estetic. Asta este problema noastră, a oamenilor, cu micuțele creaturi cu prea multe piciorușe. Altfel am fi povestit acum despre gândaci dacă ar fi fost niște DiCaprio blonzi ai lumii miriapode. Nu s-ar mai fi grăbit nimeni să apuce primul papuc care îi este la îndemână. Am fi aprins lumina în bucătărie și ne-am fi cerut scuze că am dat buzna peste ei. Poate chiar am fi început să avem reacții de tipul „aww!”, precum cele pe care le avem în preajma cățeilor, când am fi dat nas în nas cu prietenii noștri, gândăceii.

Dar, dacă se dovedește că toate studiile sunt adevărate, atunci am face bine să nu le mai spunem gândaci, ci gândraci. Pentru că mai devreme sau mai târziu, în loc să scăpăm de gândacii de bucătărie și deși ne chinuim fără încetare s-o facem, vor scăpa ei de noi. Cu siguranță, în lumea lor subterană există fel și fel de spray-uri împotriva oamenilor, care să sperăm că nu vor fi niciodată eficiente. La un moment dat, omenirea va dispărea și, odată cu ea, și noi, acești buricul Pământului. Cu toate acestea, sunt șanse foarte mari ca gândacii să supraviețuiască, doar au reușit să treacă prin lucruri mai grave decât o amărâtă de Apocalipsă. Au putut să reziste în urma unor evenimente devastatoare, mai mult ca sigur o să reziste și actualei guvernări PSD. 

Pe aceeași temă:

Leave a Reply

Your email address will not be published.