Răchealla 2018

Așa o să numesc ultimele zile din viața mea. Deși, sună cam dramatic să le zic ultimele, cu toate că am crezut că o să mor de mai multe ori. Am avut onoarea și șansa enormă de a participa la primul festival al anului, pentru că, bineînțeles, numai persoanele extrem de norocoase prind bilet în primul rând, imediat cum temperaturile cresc un pic și soarele este nelipsit de pe cer.

Balul, care a durat mai bine de o săptămână, a fost deschis de trupa Nas Înfundat. O, și ce mai trupă! Te lasă efectiv fără aer. I-am mai văzut live de câteva ori, dar parcă niciodată n-au fost atât de buni. Îți dau senzația că de fiecare dată încearcă să se autodepășească și, fie vorba între noi, chiar reușesc. N-ai cum să-i ratezi, nici nu trebuie să fii fanul lor.

Apoi, au urcat pe scena principală băieții de la Febră-n Corp. Te ia cu tremurat numai când auzi de ei și fac un show pe care, cu greu, o să-l uiți. Nici nu au fost anunțați la începutul festivalului, se pare că au fost surpriza pregătită, în mare secret, de către organizatori.

Însă, cei care m-au impresionat cel mai mult au fost Mucci Gang. Wow, senzație! I-am așteptat cu sufletul la gură și știam că într-o bună zi o să ajung la ei. Sau o să ajungă ei la mine. Asigură-te că ai la tine între 5 și 10 pachete de șervețele pentru că o să ai nevoie de muuulte până la încheierea recitalului, asta dacă nu renunți între timp și dai fuguța pe cealaltă scenă unde cântă The Doctor.

Și iată că am ajuns și la headlinerii festivalului, Tuse’s Dreams, care au avut dificila sarcină de a încheia aceste zile minunate. Sunt cei mai cunoscuți și, cum era de așteptat, au avut cel mai lung program. Nu pleci la fel după ei, cu o durere sigur rămâi. Finalul o să te găsească fix așa:

Până la un nou festival, vă urez un călduros „sănătate, numa‘ bine!”.

Pe aceeași temă:

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.