Un covrig, nimic mai mult

Îmi place pâinea. Proaspătă, prăjită, albă, cu semințe, chiar și când mai are puțin și expiră. Este singurul aliment la care nu pot (și nici nu vreau) să renunț. Mănânc pâine în prostie, cum s-ar spune.

Desigur, ador covrigii. De preferat, cu susan, pentru că macul este mult prea periculos să-l mănânci la prima oră a dimineții. Rămâne în fiecare spațiu microscopic dintre dinți și zâmbești cu frică.

Și cum mă îndrept eu în fiecare dimineață agale spre muncă, nu uit să-mi cumpăr un covrig de la metrou. Cu multă cocă și cu susan pe partea mai dolofană, așa cum scrie la Biblie. Cocă multă care se lipește de pereții stomacului precum spaghetele fierte de faianță.

Nu contează că e vară și aș vrea să-mi bată aerul condiționat fix în creier sau că e iarnă și mi-ar plăcea să-mi leg un calorifer fierbinte de mine. Indiferent de anotimp, o să mă găsiți stând cuminte, cu o bancnotă de un leu în mână, la coadă la patiserie.

(sursă foto: leongourmet)

Pe aceeași temă:

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.