Un Crăciun mai mic

Vin sărbătorile, vin! Sărbătorile Pascale, desigur. Un fel de Crăciun, dar cu temperaturi mai mari, cu zăpadă mai puțină și cu zero cadouri sub pulpa de miel de pe masă.

Se bea vin, se mănâncă drob și sarmale și salată de boeuf și cozonac. MAI POT ȘI PASCĂĂĂ! Ah, Pasca! Aș vrea să îi mulțumesc omului care a inventat-o și să îi cer scuze că am așteptat mai bine de 25 de ani pentru a o încerca. Dar să stea liniștit, recuperez într-o singură zi toți anii în care n-am mâncat și încă vreo 10 ani în plus.

Paștele este ziua în care ne ciocnim ouăle (hihi) și tăiem mielul (hihi). Mulțumesc, mulțumesc, ați fost un public minunat, mă poftesc singură spre ieșire.

Sărbătorile ne aduc în jurul mesei, la un pahar de vorbă, și, totodată, ne destramă, când fiecare membru al familiei își caută câte un loc prin casă unde să se descheie la nasturii de la pantaloni și să zacă, în timp ce își zice „nu mai mănânc în viața mea atât de mult!”. Valabil până a doua zi, când o iei de la capăt cu mâncatul de parcă e o luptă pe viață și pe moarte. „I don’t stop eating when I’m full. The meal isn’t over when I’m full, it’s over when I hate myself”, ca să îl citez pe marele Louis dă-Doamne-să-se-întoarcă C.K.

Nu simți că e sărbătoare dacă nu auzi, la prima oră, un „da’ mai lasă vinul ăla și ajută-mă!”. Cineva tot se ceartă de la nimic. Cineva sigur se îmbată și altcineva mai are puțin și leșină de la prea multă mâncare. „Oare am făcut prea puțină mâncare?” Da, mamă, poți să hrănești tot poporul chinez și tot mai rămân câteva porții pentru juma’ de India, dar cred că nu ne ajunge muntele de mâncare. Ne certăm și ne împăcăm la sarmale, cu mămăliguța-n gură.

Urmează zile grele, oștenii mei. Trebuie să fim puternici și să nu ne lăsăm învinși de un simplu cozonac. Și zic să nu ne gândim la Crăciun, că e departe și nu vrem să vină prea curând. Așadar, să ne vedem cu bine și mai grași după Paște!

Pe aceeași temă:

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.